Evenimente

Festivalul European de Poezie și Mediu

Aflați mai multe

decembrie 9, 2020  Către  decembrie 11, 2020
Lansare de carte "Fără titlu", de Ada D'Albon

Aflați mai multe

octombrie 9, 2020  Către  octombrie 9, 2020
Terasa Kvala (Str. Loius Pasteur nr. 63), Bucuresti
Maraton editorial EIKON la Corabia

Aflați mai multe

septembrie 25, 2020  Către  septembrie 25, 2020
Parcul Central Corabia
Lansări de carte EIKON la Craiova

Aflați mai multe

februarie 28, 2020  Către  februarie 29, 2020
Teatrul National Marin Sorescu
Maraton editorial la Brașov

Aflați mai multe

februarie 19, 2020  Către  februarie 19, 2020
Librăria St.O. Iosif
Maraton editorial EIKON la Slatina

Aflați mai multe

februarie 12, 2020  Către  februarie 12, 2020
Biblioteca Judeteana Ion Minulescu
Maraton editorial EIKON la Pitești

Aflați mai multe

februarie 11, 2020  Către  februarie 11, 2020
Biblioteca Judeteana Dinicu Golescu
Lansare de carte și lectură publică

Aflați mai multe

ianuarie 31, 2020  Către  ianuarie 31, 2020
Libraria Humanitas Cismigiu
Lansare de carte EIKON la Ploiești

Aflați mai multe

ianuarie 21, 2020  Către  ianuarie 21, 2020
Facultatea de Litere si Stiinte Ploiesti

Lista cărților autorului Alexandru Filipașcu

Alexandru Filipașcu (n. 20 aprilie 1902, Petrova, Maramureș – d. 20 decembrie 1952, Valea Neagră, Constanța) a fost un istoric, primar al orașului Sighetu Marmației, profesor și preot român, provenit dintr-o familie greco-catolică.

A fost căsătorit cu Livia Buzilă, fiica preotului Ștefan Buzilă, din Poiana Ilvei (azi județul Bistrița-Năsăud), la 22 iunie 1928. 

Din căsătorie a avut doi copii: Livia (căsătorită Piso), la 27 martie 1931 și Ale­xandru, la 25 aprilie 1937.

Fiica Livia Filipașcu, soția tenorului Ion Piso, îi recuperează o parte din ma­nuscrisele ilustrului său tată și le publică postmortem. 

Alexandru Filipașcu a fost un adevărat „patriarh al istoriografiei maramureșene”.

Alexandru Filipașcu (n. 20 aprilie 1902, Petrova, Maramureș – d. 20 decembrie 1952, Valea Neagră, Constanța) a fost un istoric, primar al orașului Sighetu Marmației, profesor și preot român, provenit dintr-o familie greco-catolică.  A fost căsătorit cu Livia Buzilă, fiica preotului Ștefan Buzilă, din Poiana Ilvei (azi județul Bistrița-Năsăud), la 22 iunie 1928. Din căsătorie a avut doi copii: Livia (căsătorită Piso), la 27 martie 1931 și Ale­xandru, la 25 aprilie 1937. Fiica Livia Filipașcu, soția tenorului Ion Piso, îi recuperează o parte din ma­nuscrisele ilustrului său tată și le publică postmortem. Alexandru Filipașcu a fost un adevărat „patriarh al istoriografiei maramureșene”. A fost ajutat educațional de unchiul lui, Gheorghe Bilașcu și el născut în Petrova.


În anul 1922, după susținerea tezei de doctorat în filozofie, la Roma, a părăsit Cetatea Eternă și s-a înscris, ca audient, la anumite cursuri în cadrul Universității din München. În anul 1926 a urmat, de asemenea, cursuri în filozofie, la Paris.


Doctor în filosofie la Roma, la Lateranum (1922), iar mai apoi licentiat în teologie (1928) la Universitatea de Stat J. Kazimir, Lemberg - Lwow, cu teza susținută în limba latină, aceeași în care a fost și redactată, fiind de față și consulul României din acel oraș, cu respectiva ocazie onorantă.


A fost hirotonit la Mănăstirea Moisei, în ziua de 8 septembrie 1929, de Sfânta Maria Mică, de către însuși episcopul Gherlei, Dr. Iuliu Hossu.


Prima liturghie oficiată de către Alexandru Filipașcu a avut loc la Petrova, la 1 noiembrie 1929, în biserica din Susani, locaș de cult greco-catolic.


A deținut funcția de prim ajutor de primar al Sighetului în perioada octombrie 1933 - no­iembrie 1937, fără a avea însă o angajare politică.


A fost membru în: Asociația pentru Cultura Poporului Român din Maramureș - ASTRA, Societatea „Principele Mircea”; Consiliul de Administrație al Băncii Populare „Tisa”, Banca „Ma­ra­murășană”,  cenzor. Pe această linie a perfec­țio­nării pedagogice continue, a urmat diverse cursuri la București (1928 - 1930), pe care le-a în­cheiat cu un examen de prestigiu, sus­ținut la Iași și obținând media 8.17. El a evitat, cu diplomație, luptele inter­con­fesionale, disputele ideologico-po­litice de la mijlocul anilor ’40, pla­sându-se însă ferm împotriva revizionismului maghiar și a zvârco­lirilor iredentiste ucrainene. Între anii 1934 - 1936 a condus publicația „Ecoul Maramureșului”. În perioada 1948 -1952 a fost profesor de istorie și religie la Institulul Teologic Cluj. A fost arestat politic pe 15 august 1952. A fost deținut politic din vara anului 1952 la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde a decedat.

Mai multe
Se afişează 1-1 dintr-un articol
Se afişează 1-1 dintr-un articol