„Când nu-ți iese cum vrei, nu zici că așa ți-a fost scris? Sau că ăsta-ți e destinul? Da’ când îți iese? Zici că ești norocos. Sau că ți-a pus Cel de Sus mâna-n cap. Nimic în scris. Tranzacția e cash. Nu trebuie să declari nimic la taxe. Cu alte cuvinte, norocul nu-l găsești decât pe piața neagră. Marcu l-a găsit într-un bar. Adică, ea l-a găsit, că el era un pic amețit. Emma o chema, și știa trucuri. Era vrăjitoare, și l-a prins în plasa ei. S-a zbătut un timp, în semantica sentimentală. Un trup pângărit, purtând un suflet neprihănit? Cum vine asta? Și iubirea? Să fie doar o fază, o tranziție spre altceva? Odată ce ajungi să iubești, cum de te oprești? Nu-i până la moarte? Ba, și după, că doar îl plângi pe celălalt odată ce i-ai pus țărână pe cap. Numai că unii dintre cei rămași fac pereche cu alții și merg mai departe. Viii cu viii, nu? Ce însemna, că și mințiseră partenerii pierduți? Poate că nu toți. Iubirea asta o fi și ea pe categorii, de la ‘adevărată’ la ‘efemeră’. Stătea și se gândea. El o mai iubea pe Ana? Răspuns ar fi avut, dar îl ascundea. Ce știa era că Emma îl iubea. Ori asta era ce-i trebuia. Numai asta conta. Își trăia viața, așa cum putea."