„Interesantă mi se pare și motivația acestei cărți: observând că la noi se discută cu patimă, în ultimul timp, dacă Eminescu a fost sau nu un religios creștin, că s-au făcut chiar tabere: unii ce luptă pentru începerea procesului de canonizare a poetului și alții ce vor să demonstreze, dimpotrivă, că el a fost mai degrabă ateu sau adept al altor religii decât cea creștină - Theodor Damian își reia aceste texte, scrise fără vreunul dintre aceste două scopuri, pur și simplu pentru a scoate din falsa dilemă tema ca atare. Mai ales că autorul descoperă, și identifică faptele: atât așa-zișii zelatori, cât și îndârjiții negatori se bazează pe texte rupte din context. […] Theodor Damian dovedește că cercetarea curată, dezinteresată, fără scopuri extrinseci, este și cea adevărată. Pentru că dânsul nu face mai mult decât să identifice tema creștină în poezia eminescian㠖 dar o face cu metodă, cum la noi s-a făcut doar rareori și, desigur, fragmentar. Fragmentară este și cercetarea autorului de față, dar ea este sistematică și lasă loc continuărilor.” (Nicolae Georgescu)