Cartea așteptării
  • Cartea așteptării

Cartea așteptării

25,00 lei

(25,00 lei buc.)

AUTOR: Igor Isac

COLECŢIA: PROZĂ

ANUL APARIŢIEI: 2011

NR. PAGINI: 260

FORMAT: 14,5x20,5

Cantitate

AVENTURILE ŞI ITINERARIILE UNUI CĂLĂTOR DE SEAMĂ 

L-am citit mai întâi pe Igor Isac într o revistă din Oraviţa cu texte care se diferenţiau binişor de cele ale publicaţiei. Un coleg m-a informat că e vorba de un pictor din Basarabia, retras la Ciclova Montană. Cum despre Ciclova Montană, satul tatălui meu, am scris de multe ori cum în acel cotlon al lumii s-au născut pictori importanţi, unii afirmaţi în Germania, alţii în Statele Unite, alţii fixaţi la... Timişoara (un Isac de la Ciclova Montană e mereu regăsit de muzeografii timişoreni), am încercat să aflu de la Silviu Creţu Orăviţan, fiu de seamă al acestui loc, dacă îl cunoaşte. Scrie şi proză, i-am spus. Cum să nu, îl ştia, avea păreri bune despre el, dar nu-i citise prozele. Cu un an în urmă, domnul Igor Isac mi a promis că îmi va trimite un roman – că scrie un roman pe care îl va încheia repede. Am citit paginile pe care mi le-a trimis fără sentimentul că inventează ceva. Proză bună, i-am spus lui Silviu. Apăreau în cartea sa personaje reale, oameni ale căror biografii le ştiam (bănuiam), itinerarii moscovite pe care, mi se părea, le străbătusem şi eu: căi demne de o geografie a literaturii şi a artelor. A fost Igor Isac în preajma acestor vedete, este, în aceste pagini, o istorie secretă a vieţii literar-artistice basarabene, o memorialistică alertă, sau autorul imaginează, pornind de la întâmplări şi de la personaje reale?
În Sacrificiul lui Andrei Tarkovski unul dintre personaje afirmă – şi citează cu fidelitate Igor Isac : „Noi toţi aşteptăm ceva. Toată viaţa am avut sentimentul că mă aflu într-o gară. Tot timpul mi s-a părut că tot ce s-a întâmplat cu mine n-a fost viaţă adevărată, ci doar aşteptarea vieţii, aşteptarea unui lucru adevărat, esenţial...”. Andrei Tarkovski este, pentru Igor Isac, un reper esenţial şi cartea domniei sale urmează modelul tarkovskian: se cheamă Cartea aşteptării. Trebuia Igor Isac să realizeze un studiu amplu despre Andrei Tarkovski? A abandonat un doctorat cu doamna Manuela Cernat pornind de la marile filme ale eminentului regizor? Putem bănui – cel puţin aşa ne asigură autorul – că numeroasele pagini din Cartea aşteptării dedicate lui Tarkovski ar fi secvenţe din această teză. Sau doctoratul abandonat ar fi încă una dintre secvenţele eroice imaginate de prozator? Oricum, istoriile de seducător, de îndrăgostit, de boem, de abandonat, de ins urmărit de poliţiile comuniste au un farmec prozastic aparte, cu vibraţie slavă, pe alocuri accentuată de citate din marii scriitori ruşi. Omul din subterană, Igor Isac, nu e mai puţin legat de fiinţe purtătoare de mesaj creştin: 

„Fiind doar o biată umbră a neființei, faptul că totuși am găsit (nici eu nu ştiu de unde) în mine putere și curaj să încerc să-mi asum și, chiar, să comit gesturi care reflectau sau poate, chiar, întruchipau libertatea și rigoarea divină a fost un miracol. S-a întâmplat, aproape ca la Învierea Mântuitorului, mărturisită de Apostoli în Scripturi. Diferența este că Învierea Mântuitorului a fost pregătită minuţios...”. 

Nu trebuie să-l bănuim pe Igor Isac de megalomanie. Este lângă cei mari, lângă marile modele poate prelucrate de imaginarul său de artist. Atunci când scrie „S-a întâmplat, aproape ca la Învierea Mântuitorului”, nu trebuie să credem că naratorul s-ar bănui un ales. El îşi trăieşte istoria personală ca un povestitor în căutare de comparaţii înalte şi poate de repere. Istoria sa personală dinamică, vie, de călător, de pictor, de cineast şi de regizor îl aşează în dialog cu personajele cele mai vizibile ale momentului. O scrisoare către Octavian Paler, inteligentă şi ofensivă emite ipoteze care, fără îndoială, l-ar fi ispitit pe eminentul jurnalist la alte polemici cordiale, dacă domnul Paler ar fi citit numitele pagini. „Istoria noastră modernă oferă multe personalităţi de valoare în domeniul ştiinţei şi culturii dar, din păcate, nu prea are nici un erou de talia lui Soljeniţân, Saharov sau Vâsoţki. Îmi place să cred că pe lângă tot dezastrul pe care l a produs în lume comunismul, acesta a avut şi o calitate: de la Inchiziţie încoace, a fost cea mai solidă provocare care, încă o dată, a pus la încercare spiritul uman...” . 
Dacă lui Paler i-ar fi plăcut ideea că şi comunismul a fost cea mai solidă provocare de care a avut parte spiritul uman, cred că i-ar fi explicat pe larg mai tânărului preopinent de ce n am avut eroi de talia celor numiţi. Dar ar fi fost încântat de stilul provocator al lui Igor Isac de a şi enunţa părerile despre sine şi despre lumea de azi. Despre România şi despre Basarabia. 
Regăsesc în câteva pagini autobiografice – Despre fantoma tatălui sau Acasă, în Basarabiarânduri memorabile despre relaţia tată fiu, despre despărţirea de familie sau despre lumea de dincolo de Prut. Şi dacă există multe pagini importante despre Basarabia şi unele dintre personalităţile exponenţiale ale acestui spaţiu, geografiile cartografiate de plasticianul prozator desăvârşesc opera seducătorului în Belgia, Olanda şi mai ales în Suedia. Istoriile sentimentale, aventurile erotice nu alterează profunzimea omului tradiţional care este Igor Isac. El trăieşte visul aşezării, al stabilităţii familiale, al relaţiei durabile în fiecare din momentele de decameron ubuiesc. Momentele cele mai înalte trăite de povestitorul, de artistul care caută un acasă definitoriu sunt cele trăite în spaţiul bănăţean: 

„În peisajul fascinant dintre Oraviţa şi Ciclova Montană, dominat de faţa schimbătoare şi eternă a muntelui, pe marginea unui vechi drum de piatră, se află clădirea minusculă şi părăsită...”. Capitolul din care am extras rândurile de mai sus se cheamă Pasărea neagră a destinului. E vorba deci de un peisaj fascinant, cu muntele de veghe, cu un vechi drum de piatră, faţă cu o clădire părăsită sau de vitalitatea unui artist care abandonează mereu locuri care ar fi trebuit să l protejeze? Regizorul, pictorul, prozatorul Igor Isac, înzestrat cu harurile povestirii, are încă de ales. Are încă timp. 

Cornel UNGUREANU

978-973-757-488-6

Referințe specifice

Recenzii

Scrie o recenzie

Cartea așteptării

AUTOR: Igor Isac

COLECŢIA: PROZĂ

ANUL APARIŢIEI: 2011

NR. PAGINI: 260

FORMAT: 14,5x20,5

Scrie o recenzie