„O lucrare cu această temă este o îndrăzneală şi o provocare. Îndrăzneală cât autorul a trebuit să se situeze într-un orizont atât de mişcător şi atât de proteic încât parcă ţine de inefabil. O provocare însă în măsura în care orice gest, aici mai cu seamă, este intens semnificativ.(...) Autorul, Ivan Ivlampie, are, mergând pe o distincţie mai veche, suflet slav şi spirit european. De aici şi şansa pe care ştie să şi-o folosească. Mai înainte de a fi, aşa-zicând, judecător, când citeşti această teză greu ieşi din condiţia cititorului care se afundă hedonist în text.” Academician (Gheorghe VLĂDUŢESCU)

„Profesorul Ivlampie investighează cu pasiune şi talent analitic raportările la realitate ale unor autori până mai ieri absenţi din dezbaterile filosofice de la noi: Kirievski, Homiakov şi Leontiev. De tot interesante sunt paginile dedicate unor titani ai spiritualităţii ruse, autori celebri (neîncadrabili în tiparele înguste ale numeroaselor reducţionisme care ne-au otrăvit, decenii de-a rândul, atât analizele cât şi tentativele de sinteză): Dostoievski, Soloviov şi Rozanov. Aceştia nu sunt trataţi ca nişte idoli de hârtie, ci ca nişte personalităţi vii pentru că Ivan Ivlampie vădeşte excelente capacităţi dialogale cu autorii remarcaţi prin onestitate, profunzime şi sentiment al tragicului.” (Sergiu TOFAN)