Scriitor european de origine română, laureatul Premiului Goncourt pentru Dieu est né en exil (1960) a fost unul dintre spiritele cele mai complexe ale veacului trecut. O atestă nu doar creația sa romanescă – ale cărei catene tematice sunt nutrite de exil, iubire și sacru –, ci și, în egală măsură, studiile de epistemologie literară, poezia, memorialistica, dialogurile cu „centrele pământului”. Neobosit promotor al cunoașterii veritabile, o cunoaștere iscată prin și dincolo de ținuturile fărâmițate ale științelor, artelor și filosofiei, dar simultan ancorată în filosofie, artă și știință, Vintilă Horia se ridică împotriva gândirii disjunctive, responsabilă de timpurile decăzute ale istoriei ori de „utopia prezentului”. Numindu-l „Cavaler al Cunoașterii ce Va Veni”, Basarab Nicolescu îi pune în lumină și vizionarismul, și noblețea. Vintilă Horia este mai mult decât scriitor: el este un gânditor. Or, orice gânditor demn de acest nume – „rari și puțini-s”, ar spune Eminescu – scapă clasificărilor carteziene, insensibil fiind prin însăși natura sa la sirenele canonizante sau la vocile răgușite ale falșilor profeți. Convins ireductibil că literatura constituie o cale de cunoaștere, iar omul viitorului este „acela în care cel ce a fost îl întâlnește pe cel ce va fi , într-un spațiu-timp ne-euclidian”, „țăranul de la Dunăre” se dovedește un gânditor pentru mileniul trei. Pompiliu Crăciunescu (Volum coordonat de Georgeta Orian și Pompiliu Crăciunescu)