Rationem dubitandi este aplicația extremă a me-todei carteziene. Suspendarea prin îndoială a certi-tudinilor asimilate mecanic, moștenite sau preluate prin contaminare, în cadrul simțului comun ori prin educație, țintește să elibereze mintea de idoli abstracți, obligând-o la examinarea continuă a temeiurilor cu-noașterii, credinței și valorilor pe care se sprijină, din care își compune tabloul lumii. Cu toate că, în urma aplicării sistematice a îndoielii, apare riscul anulării prin relativizare a oricărei episteme, precum și a orică-rui sistem de valori morale și religoase, scopul acestui examen întreprins de autor nu este relativismul ex-trem, ci dezvăluirea stratului transcendental din care izvorăsc certitudinile, cunoștințele indubitabile despre noi și realitate. Abia acestea constituie temeiul pentru cunoaștere și cultură și din acest punct de vedere trata-tul lui Silviu Buzan își asumă sarcina metafizicii funda-ționiste de tip tradițional, în contracurent cu modelele gândirii slabe care au sedus intelectual ultimele dece-nii de filosofie occidentală. Vianu Mureșan