Nicicând și nicăieri în istorie, fenomenul secretului nu a dobândit un rol atât de central și esențial în structurarea unei globalități epocalconcrete, ca în societățile care s-au autointitulat „socialiste”. De aceea, analiza lui a devenit o sarcină și o sfidare existențială pentru intelect și pentru cultură. Cum poate fi însă analizat și înțeles un fenomen – cum este secretul – care se caracterizează în principal chiar prin ascundere, învăluire și închidere ? Această întrebare ne pune desigur pe căile unei căutări. Pe parcursul acestei căutări trebuie găsit însă, în primul rând, adevăratul domeniu „spiritual”, căruia întrebarea îi aparține de fapt și care i se potrivește în mod esențial. (Autorul)