Din DEX: “Limba este un mijloc, un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc.”
Acum o să comprim definiția asta. Ca să o aplic unui cerc restrâns. Ficțiuni Reale (de găsit pe Facebook). Un grup care a creat un limbaj și o (infimă) comunitate. Monica Bologa mi-a mărturisit la un moment dat că acest grup a devenit pentru ea scop și rațiune de a exista. A ținut-o mereu în priză, mereu cu degetele pe tastatură, mereu doritoare de a împărți mici bijuterii de flash fiction (mai mult sau mai puțin șlefuite) cu cei câțiva visători anacronici care încă mai dau doi
bani pe cuvântul scris.
Ceea ce nu știe Monica Bologa este că, ani de-a rândul, am intrat pe Facebook doar ca să verific dacă ea a mai postat o mică poveste. O poveste de câteva rânduri, care te pune pe gânduri (poezie în proză – smile). Cam despre asta e vorba. Și vorbele. (Florin Piersic jr.)