Teza de doctorat a regizorului, documentaristului, realizatorului de televiziune și profesorului Dan Curean, se constituie, la o lectură atentă, într-un mic organon – simultan filozofic, semiologic și pragmatic – dedicat raporturilor dintre imaginea cinematografică și de televiziune și construcția de real a destinatarului-spectator, fie acesta aflat în spațiul public sau în cel intim. Construită cu minuție și calm, cu o organizare de discurs de o precizie aproape farmaceutică dar și într-un limbaj fluent, simplu, lesne de parcurs, teza se adresează atît spațiului academic propriu-zis (profesori și studenți), cît și acelor artiști și producători din lumea audio-vizualului interesați de o reflecție teoretică profundă cu privire la propria lor activitate de fiecare zi. Din acest punct de vedere, trebuie precizat de la bun început că lucrarea poate și cu siguranță va servi ca tratat de specialitate, iar necesitatea alcătuirii ei mi se pare una incontestabilă. (Miruna Runcan)