Parcursul istoric al unei unități de învățământ cu o vechime de peste 100 ani nu poate fi decât unul sinuos și se făurește din greu, dincolo de particularitățile vremurilor și de vicisitudinile întâmpinate. Cu toate acestea, o astfel de istorie seculară este necesar a fi dezvăluită și merită să devină catalizator ideatic în societate, pentru a reuni spirite, pentru a lega punți și pentru a insufla atitudini și credințe solide.

Într-un moment personal special, venit după zece ani de la absolvire, din dorința de a lăsa ceva în schimb, drept cadou, școlii unde m-am format, în semn de recunoștință, am considerat de bun augur apariția unei prime monografii ample a Colegiului Național „Alexandru Ioan Cuza” din Ploiești, cu intenția de a suscita interesul pentru cunoașterea istoriei locului unde noi, comunitatea absolvenților și profesorilor acestei școli, am prins rădăcini și de unde ne-am netezit propria cale prin viață, și care să surprindă în mod fidel spiritul care îi definește esența.

Acest volum monografic a rezultat dintr-o cercetare riguroasă care și-a propus conservarea memoriei unei instituții pilon a învățământului prahovean, încărcată de o multitudine de povești și de figuri alese ce i-au trasat soarta într-un fel sau altul. Care au fost aportul și misiunea acestei școli în rândul comunității de-a lungul epocii și ce a însemnat acest colegiu pentru oamenii care i-au călcat pragul au fost întrebările care m-au frământat și cărora am izbutit să le găsesc răspunsuri în această carte.

Prestigiul de care se bucură astăzi Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Ploiești este rodul unui efort fabulous din partea unui corp profesoral de excepție, dar mai ales al unei munci asidue și consistente a unor elevi sârguincioși, dornici de învățătură și cu respect față de pedagogul și semenii lor, aderenți la valorile socio-culturale europene ale prezentului și uniți în diversitate.

Radu Cristian Alexe