O nouă carte despre crezul creștin ar putea părea un demers care contrastează cu spiritul epocii. Se vehiculează de ceva vreme, în spațiul public, termeni precum cel de post-adevăr sau cel de post-creștinism. Cum s-ar putea plasa un creștin într-un asemenea cadru? Ce presupune raportarea la acest nou context pentru identitatea și misiunea creștină? Dacă adevărul este relativ, cum îl mai poți comunica fără să fii acuzat de radicalism și fundamentalism? Are dreptate Jean-Luc Marion când ne propune o logică a comunicării ca dialog, ca exercițiu de plasare la masa mai multor adevăruri? Ar însemna asta o renunțare la identitatea creștină sau mai degrabă un efort suplimentar de însușire a ei, precum și capacitatea de a pune această identitate în dialog cu alte oferte religioase și filosofice? Seria întrebărilor de acest tip ar putea continua și este una pe deplin justificată. Creștinii sunt puși mereu în fața unor interogații care, pe de o parte, țin de specificul experienței credinței în lume, una mereu supusă evaluării, și, pe de altă parte, de provocările mereu noi ale transformărilor culturii și civilizației umane. Ideea unei cărți despre crez nu reprezintă o noutate, ci un reflex de normalitate a experienței creștine în contexte mereu noi și cu provocări specifice. Fiecare generație de credincioși trebuie să depună efortul înțelegerii și asumării fundamentelor credinței transmise de înaintași. Ca atare, și generației actuale îi revine sarcina de a reflecta asupra elementelor care definesc identitatea creștină și de a le utiliza în relație cu întrebările pe care le solicită viața de credință contemporană.

Această carte reprezintă o încercare de analiză a crezului creștin formulat la Conciliul de la Constantinopol, în anul 381. Lucrarea este structurată în două părți. În prima parte, este prezentată tema credinței și importanța crezului atât pentru fiecare credincios în parte, cât și pentru comunitatea creștină. Partea a doua este dedicată analizei articolelor crezului într-o variantă diferită de abordările clasice. Nu se respectă nici varianta unei abordări de tip exegetic (așa cum o întâlnim la Părinții bisericii sau la anumiți teologi de mai târziu) și nici cea a unei analize a surselor și istoriei dezvoltării lor ulterioare. Preferăm o versiune care încearcă aducerea crezului mai aproape de cititorul și credinciosul contemporan. Acest lucru presupune o prezentare a crezului într-o versiune mai puțin tehnică și care pune mai bine în evidență implicațiile asumării acestor adevăruri pentru viața celui credincios. Încercăm o evaluare a anumitor aspecte care țin de natura și rolul temeiurilor credinței ca o sumă de reprezentări conceptuale sau de enunțuri raționale care constituie cadrul experienței umane în lume, potrivit revelației biblice.

În final, aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au sprijinit apariția acestei cărți. Mă refer la membrii grupului de lectură din Iași, care au citit împreună cu mine versiunea preliminară a cărții și au formulat întrebări și sugestii valoroase, la editorul Daniel Fărcaș, care a făcut o lectură analitică a volumului, cu observații pertinente, și la grupul format din Ștefan Mariciuc, Ovidiu Strugaru, Andrei Ungureanu și Adrian Zaharia, care a lucrat la copertă și partea grafică. De asemenea, adresez mulțumiri editurii Eikon pentru deschidere și decizia de a publica această carte.

Dănuț Jemna
Iași, 2020