Cercetările mele au condus încă de la început la chestiunea analogiei şi a iubirii. Ele au avansat mereu mai mult în această dublă direcţie, mai ales cea a iubirii, despre care consider mereu mai mult că este marea absentă a gândirii noastre occidentale şi pe care o obsedează profund. Cele câteva contribuţii adunate aici s-ar putea să dea altora gustul de a urma aventura unei metafizici deschise spre fenomenologie şi teologie. [...]

Metafizica nu este moartă, ea trebuie doar să se debaraseze de falsele străluciri intelectualiste, raţionaliste cu care scolastica şi via moderna începând cu Occam şi Scotus au înzorzonat-o; ea trebuie de asemenea să înveţe marele gest fenomenologic fără a se teme de imprecaţiile husserliene, şi a se lăsa învăţată de manifestarea însăşi a lui Dumnezeu. O metafizică a iubirii trebuie să se nască — şi creşte deja.

Emmanuel Tourpe