Ion Țoanță este un povestaș curajos care traduce viața și concupiscențele ei într-o carte plină de ispite epice și etice. „Păcatul” iubirii este mărturisit în momente dramatice, atunci cînd cunoști cu adevărat prețul vieții și al morții. Un jurnal este martorul „vocal” al iubirii păcătoase, paginile se deschid din afară spre interior, pînă la amănuntul de o senzualitate extremă. În același timp, iadul conjugal se întretaie socratic cu aspirația spre mîntuire, nicio întîlnire nu e întîmplătoare pe lumea asta, la capăt e respirația destinului care se supune divinității. Confesorul, preotul Iacob, trăiește periculos mărturisirea „păcătoasei”. Anamneza, fie sub formă de jurnal, fie sub forma dialogului, este relevantă, păcatul iubirii apare și mai bine conturat, dar cu atîta mai ispititor pentru cititor. (Adrian Alui Gheorghe)