Despre „ieri”, despre un timp și despre unii dintre oamenii care au trăit în acel timp mi-am propus să dea seamă și acest al treilea volum de interviuri. Sunt, cum se poate observa la lectură, interviuri oarecum diferite de ceea ce înțelegem îndeobște prin acest gen jurnalistic. Este vorba în primul rând despre cei care nu mai sunt, despre oameni și faptele lor dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de cel prezent. Cum avem încă atât de multe pete albe în istoria culturii noastre şi atât de multe personalităţi româneşti care sunt şi acum (cvasi)necunoscute, am hotărât să intru în dialog cu câțiva dintre contemporanii care au avut șansa de a le cunoaște, de a se afl a la un moment dat în preajma unora dintre scriitorii, artiștii, politicienii, oamenii de cultură care nu mai sunt printre noi. Despre unii am auzit (sau am citit), le-am urmărit activitatea, altora nu le știm nici măcar numele. Unii au trăit în țară, dar au fost – sunt încă uitați/ ignorați; alții au trăit o bună parte din viață în exil, departe de locurile în care s-au născut, scoși din manuale, din librării, din biblioteci în perioada comunistă, neaduși în atenția cititorilor nici astăzi din motive mai mult sau mai puțin … ortodoxe. Din nefericire, reintegrarea/ recuperarea nu a fost și nu este încă un demers care să se bucure de amploarea pe care ar fi meritat-o pe drept, nu a benefi ciat şi nici nu sunt semne că ar putea deveni obiectivul unor strategii asumate instituțional. În dialogurile pe care le-am purtat cu unii dintre intelectualii români care au trăit (sau trăiesc încă) departe de patrie (preotul, profesorul și, nu în ultimul rând, scriitorul Theodor Damian, doctorul, scriitorul, directorul Bibliotecii Române din Freiburg, Mihai Neagu Basarab, profesorul universitar Irina Grigorescu Pană), ori cu Tudor Nedelcea, scriitor, cercetător, dar și membru în Consiliul Naţional Bisericesc al Patriarhiei Române, precum și cu profesoara Steluța Pestrea Suciu, bună cunoscătoare a vieții culturale vechi brașovene, am intenționat să ni-i apropiem – pe cei despre care dialogăm – și în latura omenească, pe lângă cea a activității lor (uneori ușor de aflat din dicționare sau enciclopedii, dar totuși nu întotdeauna cunoscută). Mihaela Albu
