”La doi ani după susţinerea tezei sale de doctorat cu o temă îndrăzneaţă, Un scriitor din exil şi tema exilului: Vintilă Horia, Mădălina-Violeta Dîrmină se hotărăște să publice rezultatele cercetării sale laborioase într-un volum, clarificând multe dintre penumbrele vieţii și operei unui scriitor de excepţie din diaspora, în tentativa de reintegrare definitivă a acestuia în circuitul valorilor naţionale. Studiul monografic al Mădălinei Dîrmină se deschide cu o bio-bibliografie extinsă cu bună-știinţă pentru a acoperi petele albe din dicţionarele literare românești din care proscrisul Vintilă Horia a fost eliminat timp de aproape cinci decenii. Sunt puse în evidenţă date și fapte care marchează mai întâi evoluţia tânărului scriitor din perioada românească: debutul de la Gândirea din 1936 (după pre-debutul din revista Liceului Sf. Sava) și botezul literar primit de la Nichifor Crainic, care i-a sugerat, pare-se, pseudonimul (numele real: Gheorghe Caftangioglu); întemeierea revistei Meşterul Manole din 1939 și programul acesteia; debutul editorial cu volumul poetic Procesiuni, din același an, urmat în 1942 de debutul în proză, cu romanul Acolo şi stelele ard ș.a. Perioada exilului este prefaţată de o trecere în revistă a percepţiei diferite asupra exilului prin prisma intelectualilor români nevoiţi să-și părăsească patria, în secţiunea Calea exilului. Remarcabilă este, în context, opinia lui Vintilă Horia însuși, inserată în ediţia franceză a Jurnalului unui ţăran de la Dunăre din 1966, în traducerea autoarei: Viaţa exilatului e o gândire despicată, o schizofrenie în înţelesul semantic al cuvântului. Mereu ruptură: între existenţa primordială a paradisului pierdut, să zicem, şi actualitatea exodică. Exilul în sine este o rană pe care întoarcerea nu o vindecă. Dimpotrivă. Din acest interval de timp, prelungit dincolo de Revoluţie, autoarea studiului punctează semnificativ evenimentele modelatoare: stadiul de ataşat de presă şi deportarea în lagăre fasciste, întâlnirea cu Giovanni Papini, stabilirea în Spania, colaborările la diverse reviste de pe mapamond (din Spania, Italia, Germania, Argentina, Chile etc.), periplul argentinian, profesoratul universitar de la Buenos Aires și Madrid, imposibilitatea întoarcerii în ţară. De asemenea, sunt prezentate rezumativ scrierile care îi marchează maturizarea artistică. ” (Nicolae Oprea)