Vă scriu sigură, după lectura câtorva poeme din cartea dvs., că este vorba de poezie adevarată, pe un ton nou, necunoscut, plin de autenticitate.
(Ana Blandiana – scrisoare 2015)
Valentin Iacob fantasmează încontinuu, cu o libertate interioară de belfer al transei poetice.
(Marian Drăghici, Viaţa Românească 7–8, 2013)
Acest „mercenar al tandreţei” ori „colaj de martir cu chinină” cum atât de inspirat se denumește, aduce cu fiecare volum un curent aer proaspăt și rece. Puține cărți apar la noi atât de vii și neasemănătoare cu altele, precum cele ale lui Valentin Iacob. Într-un peisaj poetic suficient de monoton, Valentin se distinge prin curaj și încredere în verbul său. Care n-ar valora nimic fără puternicul talent care le mișcă. Dacă a reușit să creeze până și „un haiku cuplat la un curcubeu atomic” e limpede că nimic, în materie poetică, nu îi poate sta în cale.
(Horia Gârbea)
Valentin Iacob este unul dintre cei mai suprinzători poeţi de după 1989. Inventiv, curajos în exprimare, cu idei adânci, camuflate sub metafore dulci-amare, cu o perspectivă stranie şi uneori şocantă asupra lumii exterioare - el te obligă să te opreşti asupra versurilor sale şi să le laşi să-ţi intre sub piele. Şi-atunci, al lui eşti.
(Claudiu Târziu, blog)