„Destinul îl conduce în fața clepsidrei pe cel ce vrea să înțeleagă acest simbol. Nimic altceva nu trebuie să caute. Atât de frumos și de simplu i se spune: „Timpul va fi la dispoziția ta, ai liberul arbitru. Trebuie doar să întorci clepsidra atunci când vrei să înceapă numărătoarea. Nimeni nu te oprește, totuși nu uita de atenționarea pitagoreică: „Ai grijă, omule, nu întoarce clepsidra dacă nu ești pregătit, timpul odată pornit nu așteaptă.” Dacă totuși te-ai grăbit, se poate să mai ai o șansă, lasă timpul să curgă în afara ta și poți să începi din nou. Se poate să nu mai ai această șansă și atunci ori poți să prinzi timpul din urmă și în acest caz vei fi fericit, ori din păcate pentru tine, alergarea îți va fi în zadar. Mintea începe să lucreze intrând într-un dialog cu un alter-ego: „Uite, este atât de simplu, pot să-mi măsor singur timpul, este timpul meu bine definit, aparte de timpul astral. Da, ai dreptate, mi se răspunde de dincolo, este timpul pentru acțiunile tale, da, tu ești arhitectul destinului tău. Ce dar poate fi mai frumos?” (Ovidiu Crișan)