Joachim Schnerf (n 1987 Strasbourg). După studii de filologie și știinta editării la Paris și New York, își începe cariera la editura Gallimard iar din 2016 la Grasset, ca editor de literatură străină. Primul roman, Mon sang à l’étude (ed. L’Olivier), îi apare în 2014. E urmat de eseul Publier la littérature française et étrangère (Éditions du Cercle de la Librairie, 2016), după care revine la ficțiune cu Cette nuit (ed. Zulma, 2018) premiat cu prestigiosul Prix Orange du Livre.

Florica Ciodaru – Courriol traducătoare și traductolog stabilită în Franța, cu studii de foilologie și un doctorat în Literatură Comparată la Université Lyon 2 Lumière, cu teza intitulată Proust et le roman roumain moderne. A predat limba română la Universitatea Lyon 3; cursuri de traduceri la un Master și la prestigioasa Ecole Normale Supérieure din Lyon pentru candidații la concursul național Agrégation. Asigură atelierul de traducere de la Festivalul Primului roman de la Chambéry și moderează mesele rotunde ce includ laureații români din cadrul aceluiași festival. A tradus din română în franceză și publicat volume de Hortensia Papadat-Bengescu, Rodica Drăghincescu, Marta Petreu, Iulian Ciocan, Ioan Popa, Cătălin Pavel, Horia Ursu, Magda Cârncei, Bogdan Costin, Tudor Ganea, Mihail Sebastian. De asemenea, în reviste si cataloage fragmente în franceză din Norman Manea, Sorin Titel, Corina Sabău, Bogdan Popescu, Petru Cimpoeșu, Matei Visniec, Ioana Pârvulescu, G. Bălăiță, Bogdan Popescu, Andreea Răsuceanu. Pasionat descoperitor de talente, propagă literatura și cultura românească în Franța și în țările francofone. A publicat, de asemenea în volum, autori de limbă franceză traduși în limba română precum Florence Noiville, Thèrèse Obrecht, Slobodan Despot, Catherine Lovey, Jean-François Haas, Gustave Flaubert. La editura EIKON a mai publicat în traducere Dislocație de Anna Felder.

Fragment din roman: „Foarte bucuroasă, Denise făcu prezentările: „Maman, ți-i prezint pe Goebbels și aici pe Goering, fratele lui. Au amândoi nume care încep la fel. Goebbels e al meu iar Goering este al lui Michelle.” Sarah se făcu albă la față apoi urlă: „Salomon!” Unul din cei doi peștișori și-a dat obștescul sfârșit după patruzeci și opt de ore fără să știm dacă șeful flotei aeriene sau al propagandei naziste era cel ce murise. Michelle tranșă, impunându-i Denisei să accepte decesul peștelui ei. „Goering a supraviețuit, așa este și nu altfel. Să faci bine și să ți-l arunci pe Goebbels în toaletă, că nu ți-l voi arunca eu.” Împreună cu Sarah asistarăm la toată scena cu gura căscată, Denise se execută cu ochii plecați. Sarah regretă acel moment de pasivitate destul de rapid, când ne convocă pe amândoi învățătoarea Denisei care ne arătă caietul fetei plin de inimioare desenate ce încadrau șapte litere naive : G-u-e-b-e-l-s.”