„Un mare cărturar, un om ales. E necesară a doua precizare, întrucât nu totdeauna în lumea noastră înţesată de contradicţii cele două calităţi se conjugă. Am întâlnit erudiţi maceraţi de vanitate, cu ondulaţii ale caracterului în funcţie de interese variabile, complexaţi de propriul lor venin. Personalităţi reputate, care însă nu puteau să‑mi lase decât un gust amar... În măsura în care l‑am cunoscut, din scrierile sale mereu substanţiale şi atrăgătoare la lectură, dar şi în persoană, Petru Ursache nu înfăţişa niciun fir de impuritate. Astfel încât m‑a impresionat profund. Spunea ce avea de spus, cu o coerenţă a viziunii, cu o consecvenţă, cu o fermitate stilistică fără cusur, în relaţia cu semenii arătându‑se de o amabilitate de fel artificioasă, drept un reflex al bunei credinţe, al, pur şi simplu, bunătăţii. Era un veritabil om de dreapta. Eşantion întârziat al «lumii vechi», puse în zilele noastre la grea încercare.” (Gheorghe Grigurcu) „Dacă Antonio Udaina a fost ultimul vorbitor al limbii dalmate, Bătrânul Urs va rămâne în istoria mare, pe mal bahluvian, drept ultimul vorbitor al limbii universitare adevărate, al limbii universitare interbelice.” (Luca Piţu) „Pentru Petru Ursache, modernitatea nu este o sperietoare şi nici un travesti, ci un climat normal al faptei sale cărturăreşti, un sine qua non al demersului său hermeneutic. Încercând a‑l caracteriza, merită să adăugăm că ne aflăm astfel departe de cineva care, neputând ieşi din cofrajul limbajului academizant de lemn, credea, nu fără ifose, că‑l poate situa pe autorul Etnoesteticii prin formula «un tradiţionalist moderat». În contrareplică, aş propune o altă «definiţie»: «Petru Ursache este un modernizant cu măsură, dotat cu mult gust pentru spiritul străvechi, încă viu, al culturii populare, care, cu tot sincretismul ei, creşte pe acelaşi trunchi cu cea cultă, şi animat de un autentic spirit al sintezei satisfăcut de calea regală a interdisciplinarităţii şi a dialogului artelor».” (Ioan Constantinescu)
