Mulţi copii, încă de la naştere, vor trăi în spaţii mici, neaerisite, iar creşele şi grădiniţele, în majoritatea ca­zurilor, nu dispun de o bază materială adecvată şi nici de personal calificat. Distracţiile sedentare: calcula­tor, televizor, jocuri mecanice şi suprasolicitarea sen­zorială şi psihică (părinţii vrând ca de la 3-4 ani copilul să înveţe limbi străine, informatică, muzică etc.) reduc semnificativ şi periculos timpul ce ar trebui alocat miş­cării şi jocului. Şi lista „factorilor” perturbatori ar putea continua.

Iată de ce considerăm că un îndrumar sau un „ghid” despre copilul mic şi nevoia lui de mişcare şi joc, ce se adresează direct celor interesaţi de procesul creşterii şi dezvoltării copilului, este binevenit pentru părinţi, bunici, educatori, personal medical şi chiar psihologi sau sociologi).  (Autorul)