„În lucrarea de față, sincronia gândului interpretului cu cel al tradiției filosofice este împlinită. Întâi, tema încarcă începutul demersului cu greutatea distanței temporale, plină până la refuz, se pare, de fel de fel de opinii, descrieri, interpretări etc. ale filosofiei lui Descartes; apoi, tehnicile mânuite de autor țin chiar de orizontul fi losofi c la care participăm „acum”. 

Nu este lucru la îndemâna oricui să răzbată de sub greutatea distanței temporale dintre acest „acum” și momentul istoric al operei filosofice a lui Descartes, stabilind câteva linii ale unei posibile (re)interpretări a acestei opere. E nevoie de multă cunoaștere: opera în cauză, contextul spiritual-filosofic al ei, destinul său în ritmul crescător „semantic” al distanței temporale, acceptările și respingerile ei, împreună cu motivațiile fiecăreia, natura argumentelor favorabile și a celor cu concluzii neprietenoase. 

Dragoș Vadana și le-a însușit pe toate acestea la timpul potrivit și de aceea își îngăduie să se poziționeze undeva deasupra lor, pentru a reuși să le reînchege pe toate – până la urmă, pe toate cele care constituie (și re-constituie) opera filosofică a lui Descartes – într-o imagine nouă, cu un „Descartes” meditativ în cu totul alt chip decât oricare alt „Descartes” al distanței temporale amintite.” Viorel Cernica