„Am scris așa cum am trăit viața, am trăit scrisul, am retrăit prin scris. Am simțit de multe ori cum curge viața prin peniță (devenită mai nou tastatură), fie că era vorba despre frumusețe, fericire sau despre dans, fie că puneam într-o nouă perspectivă discuții avute cu oameni de cultură, de litere, muzică sau film, care m-au convins că povestea lor merită spusă mai departe. M-am gândit de multe ori la titlul memoriilor lui Gabriel García Márquez, Vivir para contarla (în limba română A trăi pentru a-ți povesti viața), și mi-am promis să îi urmez îndemnul, să(-mi) trăisc povestea cu ochi curioși de copil, cu aplomb, cu îndrăzneală, și mai ales cu sinceritate, de la prima impresie și până la ultima virgulă.

Recitind acum multe din textele reunite aici, îmi dau seama că în același timp, povestea însăși m-a trăit pe mine. M-a purtat pe brațe și m-a îmbrățișat când aveam mai mare nevoie; m-a dojenit și m-a mustrat în momente grele dar necesare pentru creștere și evoluție – a noastră ca societate/ societăți trăind în intercultură, ori a mea ca individ; mi-a arătat că zâmbetul și lacrima nu sunt mereu în antiteză; m-a învățat că viața este ceea ce alegi tu să (îți) fie.” Cătălina Ene Onea