„Vocea lui Steva fu urmată de niște vibrații puternice, însoțite de un uruit ca de pietre de moară. După câteva clipe nesfârşite, nava se cutremură şi începu să se înalţe încet, parcă fără voia ei. Dar viteza începu să crească şi acum nava se înălţa tot mai repede. Noi stăteam în fotolii şi eram împinşi în jos de o forţă uriaşă. Era suprasarcina din timpul măririi vitezei. Încercai să ridic o mână, dar ea era mai grea decât plumbul. Vibrațiile se simțeau în continuare. Trecură câteva minute de la decolare. Nava atinse în cele din urmă prima viteză cosmică şi se înscrise pe orbita circum‑terestră. Atunci motorul se opri şi se făcu linişte. Deodată, senzaţia de greutate imensă dispăru şi se schimbă într‑una de mare uşurare. Deschisei catarama centurii și de îndată mă desprinsei din fotoliu, plutind prin aer. Mă împinsei cu mâinile în brațele fotoliului și simţii că mă rotesc cu capul în jos. Atunci îl zării pe Haţi, care înainta dând din labe. O pană micuţă plutea alături de el.” (fragment Laura și Zaranzania)