„Mesajul picturii lui Oravitzan evidențiază un axion generativ previzibil, incandescența Luminii; tot ceea ce nu poate scrie Istoria, rezolvă neperisabilul, veșnicirea prin marea taină a Luminii. Surprinsă în pictură, ea stârnește, e apanajul elanului înnoitor, mereu și definitiv. Lumina și nocivitatea materiei sunt ireconciliabile, acesta e și mesajul multor lucrări.

Or, lumina întemeiază, confirmă, instituie, învinge, este primul „citat” din istoria Lumii. O notă de insațiabil asociază bucuria privitorului în fața lucrărilor lui Oravitzan, metafora (cromatică) are în cea mai mare măsură frenezia unui mister abia dezvăluit ca imediat să primească alt chip, altă încifrare. O vitalitate, aproape senzuală, ajunge să elimine fascinația criteriului geometric, transcendența și limita edificând constant cosmogonia aceasta cromatică, având ca primus al fundamentului tainei Lumina. Aleatoriul fi-va denunțat, magnificența semanticii cromatice  conferind verdict apoteotic acroșului luminescent. Fiindcă e și un discurs narativ, lumina povestește mărturisind, focalizează sintetic, iradiază voluptăți ale spațiului închis/deschis. Jocurile luminii spun, vorbesc, declară, decid. Spectacolul trebuie să fie total, acaparator, definitiv. Lumina, textură a universului vizibil, dă sens, grandoare și destin picturii lui Oravitzan.” Ionel Bota