În urmă cu un secol, criticul sociologizant Mihai Ralea se întreba: De ce nu avem roman? Dacă ar fi trăit în vremurile de acum și ar fi parcurs doar creația romanescă a scriitorului Viorel Savin, cu siguranță și-ar fi refuzat să mai problematizeze pe atare temă. Aportul romanesc, pe lângă cel dramaturgic, al autorului băcăuan este o pledoarie pentru triumful genului amintit.

Cel de-al șaptelea volum din ciclul Romanele din B., pe lângă continuitatea epică și de strictă  problematică socială, aduce și un element de noutate. Este vorba de proiectarea socialului nu la vreo scară continentală, ci la una semiempireică, ceea ce ne amintește de Prologul în cer, din viziunea goetheană a poemului Faust. Am fi tentați să-i numim întreprinderea o utopie. Însă realitatea romanescă ne-ar contrazice. Nici modalitatea unui Swift, transferând năravurile lumii sale în imaginarele țări ale liliputanilor sau ale blefuscanilor, nu e de întâlnit aici.

În marginile imaginarului creștin, autorul inventează un alt gen de Purgatoriu decât catolicul Dante Alighieri; îl denumește Alimbaria și ni-l prezintă ca pe o antecameră a pătrunderii sufletelor în viața veșnică. Practic, avem de-a face cu un teritoriu ceresc de inspirație mundană, laicizat fără vreo intenție de desacralizare, ci doar pentru a ne propune altă fațetă a imaginarului său, una de natură ludică. Trimisul alimbarian, sub formă de spirit veghetor asupra probabilității ca un pământean să inverseze polii civilizației prin stimularea adeziunilor democrat-ecologizante, ne va pune în temă cu situația unor destine din zona predilectă a romancierului Viorel Savin.

Cele două iubiri ale adolescentului Dorian Maftei ne vor solicita interesul prin ineditul lor, de o factură tragică, de o parte (cea platonică, redusă doar la comunicarea telefonică cu infirma Doriana, replică  gravă la mozartiana Bastien und Bastienne), și dramatică pe de alta, fiind vorba de o relație socialmente tabu, - o pasiune care pune în conjuncție erotică un elev în pragul majoratului și profesoara lui doar cu câțiva ani mai vârstnică.

Romanul este o sinceră pledoarie pentru relații omenești pline de empatie.

O carte captivantă, cu scriitură alertă și stil dinamic.

Mihai Botez