Soarele cenușiu este de fapt o tulburătoare poveste de dragoste, consumată pe fundalul manifestației maraton din Piața Universității din 1990, ce propune o incursiune într-un trecut nu foarte îndepărtat, din care răzbat destine, vise, speranțe. Cartea este de fapt romanul unei generații și al acelora dezbinați de conflictele începutului anilor ‘90, rezolvate adesea prin resemnare, oportunism, corupție endemică sau emigrare. E o poveste dinamică, în care dramele personale și cele politice se suprapun: o carte despre alienare, prietenie și căutarea de sine. Cititorul e provocat prin alternanța între planurile paralele ale narațiunii: evenimentele din 1990 sunt juxtapuse celor din prezent, într-un fel de dialog care prelungește și amplifică dramatismul, pentru ca, în final, după o serie de răsturnări de situație, lucrurile să se reașeze precum piesele dintr-un puzzle. Finalul lasă cititorul fără răsuflare.