O situaţie stranie. De neînchipuit. Ca și cum m-aș afla într-un proces al detașării de sine. Parcă mi-aș urmări chipul, văzându-mă dintr-o parte, scăldat în vibrația unei lumini, uimindu-mă de cum trupul mi se face ușor. Fără să am o certitudine că merg ori că încep a zbura? În timp ce toate imaginile mi se derulează cu încetinitorul. Uluit să constat că levitez într-un chip nemaivăzut. Neînțelegând unde mă aflu. Poate-s într-o dimensiune spațio-temporală nouă? Ochii îmi sunt mângâiați de aceeași lumină ce crește încontinuu, amplificândumi vederile. Păre a mă pregăti pentru a putea rezista unor noi impulsuri ce vin și vin cu vibrații prelungite, al unor unde colorat-fluorescente, ajunse până la intensități maxime. De necrezut! Acestea taie brazde adânci, dezgolind straturi nebănuite, învăluindu-mă în stări extatice, până să-mi pierd cu desăvârșire certitudinea de a mai avea trup. Numi este clar ce se petrece cu mine. Fiind nespus de uimit, de cum sunt condus fulgerător, curgând prin supra-spații, traversând galaxii... Un conglomerat uimitor, ce pare infinit. Alcătuit din forme nemaivăzute, mereu încâlcindu-mi ființa în pânzele unor păianjeni miraculoși, făuriți din raze de lumină, țesute cu multă ingeniozitate. Se smulg zvâcnind în ritmuri uimitoare, curgând la nesfârșit, ca firul viermelui de mătase, care îmi creează imagini senzațional de strălucitoare. Oi fi rătăcind în interiorul unor strălimpezi diamante, ajuns în energiile unei intensități inepuizabile, fiind dizolvat, căzut dincolo de spațiu și de timp…