„Iată o carte care și-a păstrat prospețimea abordării și subtilitatea interpretărilor! De la început, Sandu Frunză a reușit pe deplin să pună în lumină în ideea de experiență religioasă la Dumitru Stăniloae nu numai arhetipul, simbolul și alteritatea, dar și să ne conducă mai departe, prin persoană și relaționare, la conceptul ființei relaționale. Grație minuțioaselor analize, avem, astfel, nu numai răspunsul la chestionări îndatorate unor perspective multiple, dar și situarea cu acuratețe a gîndirii marelui teolog român”. (Prof. Univ. Dr. Aurel Codoban) „Unirea omului cu divinul în persoana divino-umană a lui Iisus ar trebui să schimbe multe dintre automatismele gîndirii umane. Se pare că încă rămînem captivi clișeului dual și că preferăm să exprimăm totul în criterii și expresii antinomice, iar paradoxul îl închidem în cămara stilisticii fără a cugeta că de fapt este starea profundă de depășire a contrariilor. Oprirea lui Sandu Frunză asupra teologiei părintelui Stăniloae ne oferă posibilitatea depășirii acestor stări în măsura în care admitem că avem o dispoziție naturală pentru teandricizarea făptuirilor noastre, că simțim o chemare pentru transcendent și transcendere”. (Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă) „O carte fundamentală pentru fiecare cititor educat din România actuală. În jurul temelor abordate se conturează particularitățile și originalitatea gîndirii lui Dumitru Stăniloae, dar și provocatoarea deschidere spre actualitate pe care Sandu Frunză o realizează admirabil în această lucrare. Transpusă în zona unei etici relaționale, experiența religioasă devine un prilej de cunoaștere adîncă și profundă înțelegere a noastră și a Celuilalt”. (Prof. Univ. Dr. Cristina Gavriluță)