IOAN ALEXANDRU TOFAN (n. 1979) este conf. dr. în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. A publicat Logica şi filozofia religiei. O re-lectură a prelegerilor hegeliene (Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010), City Lights. Despre experienţă la Walter Benjamin (Humanitas, București, 2014), Cuvinte, lucruri, imagini. Teorie critică la Walter Benjamin şi Theodor W. Adorno (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014), precum şi numeroase studii în reviste şi volume de specialitate pe teme privind
filozofia clasică germană, filozofia religiei, teoria critică sau teoriile secularizării.

Din carte: Misticul nu cunoaşte în manieră ştiinţifică, ci ghiceşte în detalii şi nuanţe urmele unei prezenţe invizibile şi apăsătoare. Apoi îşi povesteşte aventura fără să relateze fapte, întâmplări, ci reproducând prin limbaj, ca modus loquendi, dialogul cu Celălalt. Astfel, metafora mării se regăseşte la mistici şi are, ca şi în cazul lui Jules Verne, o funcţie critică: de a pune, pe de o parte, sub semnul întrebării pretenţia de a închide infinitul într-un concept şi, pe de altă parte, de a-i reda „călătoriei” fluiditatea şi indecizia care îi sunt originare. Oraşul, marea şi cerurile sunt avataruri ale unei pustietăţi în care cel ce o străbate se găseşte, în permanenţă, în condiţia miraculoasă descrisă de Surin în „Cantiques spirituels”: comme un enfant perdu.