Scriu aceste rânduri de pe o plajă din Grecia, unde, iată, am regăsit și eu zeii mei dintotdeauna: nisipul, soarele și marea. Pentru moment chiar cred că m-am vindecat să tot privesc cerul. Sunt aici pe pământul acesta atât de aproape, atât de cald și atât de sigur. Privesc „mișcătoarele singurătăți” eminesciene ale mării și brusc mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ar apărea Poseidon furios întrebându-mă ce caut în apele sale. Atunci mi-am amintit de Ulise, căruia ura lui Poseidon îi scotea în cale nenumărate obstacole menite să-l împiedice să ajungă acasă, în Itaca. El era legat, dincolo de Penelopa, de pământ. De pământul de acasă unde a și ajuns într-un sfârșit. Sau încă nu a ajuns? Și noi, cei muritori, tragici și demni, odată și odată vom ajunge acasă. Pentru a nu mai călca în străchini, poate că ar fi bine să nu privim întotdeauna spre cer. (Cornel Niculae)

Cornel Niculae s-a născut la Izvoru, județul Argeș. Este absolvent al Facultății de Filosofie, București, promoția 1982. În anul 2003, obține titlul de doctor în  filosofie, în cadrul Academiei Române, iar în anul 2011, devine doctor în științele educației, titlu obținut în cadrul Universității București. În anul 2007, publică la Editura „Didactica Press” din Slatina următoarele volume: Noțiuni de etică, Introducere în studiul psihologiei, Valoare și sistem al valorilor la P. Andrei și H. Rickert.