Albumul reprezintă o mărturisire inestimabilă, dar și o provocare la exemplaritatea conștiinței creatoare până la inefabilele ei resorturi mistice (despre care, de regulă, mai mult se tace decât se vorbește). O dată cu și dincolo de icoanele ei, Livia Piso ni se conturează ea însăși ca o icoană a „frumuseții ce va mântui lumea”, dinaintea căreia noile generații sunt invitate să zăbovească meditativ, cu bucuria asumată a unei lecții fără de sfârșit. Harismatica descendentă a vechii aristocrații maramureșene, purtându-și discret pe crucea frumuseții din afară marea frumusețe lăuntrică, străbătând cu grația și eleganța altor vremi târziul unei lumi care n-a meritat-o și pe care nu l-a meritat, doamna Livia Piso și-a strâns, aproape nonagenară, generoasa risipă în desaga unui suflet curat și s-a dus la marea înfățișare de dincolo. Dar prin vocația ei iconică ne e mereu alături, prezență vie și mărturisitoare a slujirii prin Bine și Frumos, a veșnicului Adevăr filocalic, pe care stă creștinismul de două mii de ani. (Răzvan CODRESCU)