„Tiberiu Cercel se prezintă încă o dată: după ce a expus tapiserie şi pictură, artistul se întoarce la grafică; spunem se întoarce pentru că linearitatea şi conturul, decupajul şi pregnanţa formelor sunt elemente prin care el încearcă să adune în imagini fantasme ce l-au însoţit din meleaguri natale şi l-au purtat în această urbe cu parfum medieval. Fenomenul se datorează unui program lăuntric, deşi pe suprafaţa de lucru găsim de fiecare dată alt instrumentar: fie pete severe într-o largă claviatură monocromă, fie ţesătura şi lirismul unor construcții aparținând parcă unui dicteu automat, iar acum accente şi incizii cu vagi irizări spectrale, fixând descompunerea luminii între alb și negru. Acest eseu plastic plimbă înaintea ochilor noştri subiecte extrase parcă dintr-o carte de versuri. Iar dacă Malurile seriei din expoziţia trecută erau pentru pictor limita unui punct inexorabil al ancorării, de data aceasta Insula lui se desprinde de uscat şi se îndreaptă către un punct privilegiat al imaginaţiei; această construcţie se iveşte de fapt din interior, de pe fundul unui bogat subconștient, pentru a deveni, odată ieşită la suprafaţă, ultima siguranţă terestră, creatorul urmând să refacă travaliul propriei sale viziuni, de a se constitui într-o certitudine.”

ION LAZĂR