Markela - frumusețe și putere

Am un viciu. Am anumite înclinații filozofice și tot timpul am tentația să mă duc către concept sau să ridic o anumită chestiune din carte către o idee, o structură, s-o înalț undeva. Markela - o carte despre frumusețe, un excelent discurs despre frumusețe. O femeie excepțional de frumoasă, cea mai frumoasă ne spune autorul. Frumusețea întrupată. Se pare că într-o anumită măsură istoria este feminină de la Eva. Ea fiind ispitită, a rămas să ispitească o istorie întreagă. Femeia e ispită prin excelență, dar frumusețea femeii ispitește de fapt. În greaca veche există niște cuvinte care sprijină efectele de frumusețe: pasiune, care e o stare generală și care are drept efect patosul – emoția, suferința, cutremurarea. Frumusețea nu este inertă pe pământ, în cer da, nu se mișcă, dar pe pământ produce efecte. Care sunt acestea? Pasiunea și corelativul ei, acțiunea. Acestea două produc în lumea dimprejurul frumuseții, al Markelei în acest caz, efecte nebănuite. Pentru că frumusețea este de natură dionisiacă, dar și de natură orfeică. Nu lasă lumea în conceptul vechi, ci o ridică, o transformă, o pune într-o stare de patos, de orgie sentimentală. Iubirea, frumusețea modifică lumea din jurul nostru. De aceea se spunea începând cu Dostoievski, că frumusețea va mântui lumea, dar el vorbea, desigur, despre frumusețea creștină. Aici însă este vorba despre frumusețe ca atare, privind-o grecește ca pe o statuie perfectă din antichitate. Ce face Thanas Medi cu femeia aceasta? O plasează într-o ecuație negativă, dificilă și o aduce într-o istorie demonică, a comunismului albanez. Frumusețea este dusă în istorie și i se vede comportamentul, ce se întâmplă în jurul ei. Se îndrăgostesc niște bărbați de ea și încep să sufere, dar nu numai. Tot locul se modifică: „Nevenirea ei deschidea răni în inimă, vărsa otravă în suflet. Fără ea, acele clipe de distracție ar fi fost inutile, nimic n-ar fi avut sens. Totul ar fi fost lipsit de vitalitate și de valoare. Rovina ar fi fost mai uitată ca niciodată în acel colț pierdut de țară, în acel platou nesfârșit. Gardurile – mai încărcate de praf, străzile – mai degradate, iazurile – mai mizerabile, acoperișurile – mai amorțite, oamenii – mai obosiți, noaptea – mai mohorâtă, iar stelele îndepărtate – mai triste, sloganurile în piatră – mai străine, iar citatele de pe pereți – mai lipsite de sens. Încă de la început, serata însăși, ar fi fost apatică, chiar lipsită de frumusețe.”
Iată cât de orfeică, ce forță transformatoare, ce topos nou creează frumusețea, dragostea în cartea aceasta. Frumusețea dă putere unui loc, îl scoate din uitare, din afazia permanentă și îl duce spre un alt nivel, care înseamnă suferință. Aici intervine regimul comunist și atunci se confruntă cele două puteri: puterea dragostei și puterea politică. O lume înstrăinată total, o carte în care nu există cuvântul Dumnezeu, o lume întunecată. Și din perspectiva aceasta este o carte interesantă. În lumea aceasta, frumusețea și dragostea încearcă să trăiască. Totul se sfârșește tragic, aproape că frumusețea nu poate supraviețui într-un regim demonic. Cartea incită la o meditație în care ne regăsim cu viețile noastre, întrucât am trecut și noi pe acolo. Foarte bine, cartea s-ar fi putut numi „Frumusețe și putere”, „Dragoste și putere” . Este foarte interesant exercițiul acesta de plasare în istorie a unei valori superioare, absolute, care este frumusețea. Și tribulațiile, și avatarurile acestei valori. – Cornel NICULAE, eseist