„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”, Prefață, Carmen Ardelean

„în zilele de iarnă

însingurarea este o armură care mă ajută

să devin invincibil

florile de gheață lipite de sticla geamurilor

sunt gata să înflorească

și apoi

se vor ascunde în valiza uitată a lui stauffenberg

doar eu va trebuie să dezleg

zilele de sânge și să le ocrotesc

de tăișul indicatorilor falși

fără a fi dezarmat de neliniștea strategilor alienați

și de colindele pentru care

plătim în neologisme și vin oțetit

copiii și spaimele altora [...]”