Am făcut acest drum fabulos, Camino de Santiago, de trei ori, cu inima deschisă, privind spre cerul infinit al Spaniei şi spre Dumnezeu! Am experimentat răbdarea, lipsurile, setea, durerea fizică, viaţa nomadă cu toate bunurile adunate într-un rucsac, timp de 33 de zile, dar şi dedublarea fiinţei mele cotidiene, întâlnirea cu eternitatea, bucuria fără margini a vieţii eĺiberate de timp, confort, ştiri, politică, intrigi, suferinţă, apăsare... mult mai grele şi mai dureroase decât rănile de la picioare! Probabil voi reface această minunată călătorie a sufletului spre zările albastre, pentru a-mi aduce îngerii mai aproape şi a mă detaşa de energiile apăsătoare ale vieţii cotidiene.
Ce e Camino? Drumul vieţii, în 840 de km, care te poartă spre deznodământ! De fiecare dată îl vei face mai bine, mai uşor, cu mai puţină suferinţă fizică, şi o privire mai atentă a pasului următor şi a întregului orizont care ţi se deschide înaintea timpului tău! E un drum solitar, în care trebuie să te descurci singur. Nimeni nu îţi va purta greutatea pentru că fiecare o duce pe a lui! Reuşita stă în disciplină, modestie, cumpătare, respect pentru natura şi oamenii pe lângă care treci şi de care eşti ocrotit, bună cuviinţă, dar, mai ales, în înţelegerea şi recunoştinţa pentru Marea Dragoste ce ţi se trimite şi fără de care nu poţi să faci un pas... Finalul... Catedrala lui Dumnezeu, şi a Sfântului Iacob, o slujbă apoteotică, dans de clopote, şi un răboj pe care e pomenit numele tău de călător spre infinit...