Eu am fost primul lui auditor. Încă de când aveam șase anișori, mie îmi citea întâi tot ce scria. Îmi spunea și îmi citea versuri din marii noștri poeți interbelici, când majoritatea au devenit interziși. Îmi aducea cărțile, pe rând, și eu, sub îndrumarea lui, transcriam cele mai bune versuri în caiete cu pătrățele, de matematică, pe două rânduri. Am de atunci (între zece și douăzeci și cinci de ani) antologii cu zeci de mii de versuri din literatura românească și universală. Trei antologii. Ajunsesem să cunosc atât de bine stilul scriitorilor încât, citindu-mi sau spunându-mi versuri de ei, imediat identificam autorul. Elevă de liceu fiind, între anii 1945-1952, nu participam la ceaiurile dansante care se organizau în acea vreme. Consideram, aflându-mă sub influența lui Darie, că mi-e mai de folos să citesc, să transcriu versuri în antologiile mele (din cărți rare sau interzise pe care mi le aducea fratele meu) sau să fac sport și să cutreier munții. L-am întrebat odată ce părere are despre aceste reuniuni dansante. Mi-a răspuns concis: „Și papuașii dansează.”
                                                                                                      OLGA LASCU