„Limbajul poetic, întorsăturile tematice, formele de expresie și de naraţiune se constituie într-un întreg devorat de uimiri și sclipiri de o nespusă fascinaţie, pe care numai lectura acestor poezii ne permite să o cunoaștem. Din lectura acestor texte ieșim aproape năuciţi de profunzimea lor răvășitoare și de mărturia vie a bogăţiei necurmate și sfâșietoare a compoziţiilor poetice ale lui Daniele Cavicchia, care, distrugând orice formă de convenţional, ne duce mai aproape de misterul durerii și de nebănuitele ei orizonturi de sens.” EUGENIO BORGNA

„Il linguaggio poetico, le sue svolte tematiche, le sue forme di espressione e di narrazione, ha svolgimenti divorati da bagliori e da fulgori di indicibile fascinazione che solo la lettura dei testi poetici consente di conoscere. Dalla lettura di questi testi si esce quasi storditi dalla loro sconvolgente profondità, e dalla loro vibrante testimonianza della fecondità inappagata e straziata delle composizioni poetiche di Daniele Cavicchia che, bruciando ogni convenzionalità, ci avvicinano al mistero del dolore, e ai suoi imprevedibili orizzonti di senso.” EUGENIO BORGNA

Daniele Cavicchia, născut la Montesilvano (PE), unde trăiește. Printre ultimele cărţi publicate de Passigli semnalăm: La malinconia delle balene (2004), prefaţă de Mario Luzi; Dal libro di Micol (2008), prefaţă de Marco Tornar; Domniţa apei (2011), prefaţă de Sergio Givone; Singurătatea focului (2016), prefaţă de Dacia Maraini; Coaja lucrurilor (2019), prefaţă de Eugenio Borgna, și pentru proză Zeta, l’ultima della fila (2018) și Le tre verità (2020). Printre premii semnalăm: Togliaccozzo, Camposanpiero, Camaiore, Rhegium Julii și premiul Teramo pentru proză. A colaborat la „Il Messaggero” și „L’informatore librario”, a condus două reviste. E secretar organizator al premiului „Città delle rose”, a organizat premiul „Ovidio” și festivalul „Moto perpetuo” din Pescocostanzo. Poeziile sale sunt traduse în ebraică, japoneză, engleză, română, rusă, germană și maghiară.

Daniele Cavicchia, nato a Montesilvano (PE), dove vive. Tra gli ultimi libri pubblicati da Passigli si segnalano: La malinconia delle balene (2004) prefazione di Mario Luzi; Dal libro di Micol (2008) prefazione di Marco Tornar: La signora dell’acqua (2011) prefazione di Sergio Givone; La solitudine del fuoco (2016) prefazione di Dacia Maraini; Il guscio delle cose (2019) prefazione di Eugenio Borgna e per la narrativa Zeta, l’ultima della fi la ( 2018) e Le tre verità (2020). Tra i vari premi segnaliamo: Tagliacozzo, Camposanpiero, Camaiore, Rhegium Julii, e Premio Teramo per la narrativa. Ha collaborato a „Il Messaggero” e „L’informatore librario”, ha diretto due riviste. E› segretario organizzatore del premio „Città delle rose”, ha curato il premio „Ovidio” e il festival „Moto perpetuo” di Pescocostanzo. Sue poesie sono tradotte in ebraico, giapponese, inglese, romeno, russo, tedesco e ungherese.