În Ochiul amintirilor. 100 de ani de jurnale, Simona Vasilache continuă originala modalitate de lectură adoptată în câteva din cărțile sale precedente – în special în Cinstite obraze, moftangii şi domni, Caragiale, diavolul din detalii şi Dicționarul mărunțişurilor –, dar o aplică asupra unor scrieri confesive româneşti ce acoperă secolul scurs de la Marea Unire. Mare scotocitoare prin „pivnițele” textului, autoarea citeşte cu un ochi sagace, familiarizat cu istoria şi istoriile autorilor de jurnale intime (aristocrați, oameni publici, scriitori şi scriitoare), însemnările acestor martori privilegiați ai vieții cotidiene din România ultimului secol. Din acestea, criticul extrage tocmai detaliile care alcătuiesc „mica istorie”, pe fundalul căreia s-a scris istoria românească de după 1918, inclusiv epoca, de brutală reprimare a spațiului privat, dintre 1948 şi 1989. Ca şi în volumele precedente, Simona Vasilache ne oferă un insolit şi seducător caleidoscop de lectură, care ne convinge (dacă mai era nevoie) că, în mâinile unui critic înzestrat, până şi un jurnal oarecare poate fi o lectură pasionantă. Şi nu în ultimul rând, că însăşi critica literară poate fi captivantă ca un roman polițist. (Răzvan Voncu)
