„Alergam drept spre tine, te îmbrăţişam cu mâinile pe după gât, deschideam gura şi mă sărutai. Mă aruncai la pământ, ne rostogoleam de câteva ori. Te sărutam pe şold, pe gât şi pe ceafă. Erau nişte senzaţii de neîntrecut, viaţa fără ele nu valora nimic.”

Robert Veran, Scutură 2001

„Ne priveam îndeaproape. Avea ochii mari și verzi, ca ai unei fetiţe. În plus, era de o inteligență rafinată, încât mereu îmi dădea peste nas cu nonșalanţă. M-a intrigat de la bun început această femeie. Îmbinarea senzualităţii cu candoarea maternă. Seara, când deschideam laptopul, mă ruga să privim împreună spectacole de balet sau teatru de păpuși, după care îmi servea periuța de dinți cu pasta pe ea. Pe urmă, alintul cafelei de dimineaţă, desfătările culinare, pachețelul de luat la serviciu, spălatul hainelor și al încălțămintei, grija să port căciulă pe timp de iarnă, toate mă făceau să cred că dădusem peste o floare rară. Și dacă dragostea s-ar măsura în cămășile călcate și șosetele primite cadou, atunci eram, de departe, cel mai iubit bărbat din oraș.” 

Alexandru Nemțanu, Zeul Seducției. Povestea unui Don Juan ratat