„După ceva vreme, când se treziră, afară era întuneric și totuși din cort se mai auzeau câteva voci cam obosite. Nicolae se îmbrăcă în grabă și, după ce-și sărută nevasta, care, fiind somnoroasă, voi să mai rămână în pat, ieși și el în ogradă. Afară, socrul Arcadi și cu nașii Vasile, Alexandru și chiar nașul Anei, șeful de post, încercau să înjghebeze acolo un fel de bătută amețită, ce numai a ce se dorea nu arăta. La o masă, colonelul Urdeanu împreună cu colonelul Ioan R., inginerul-șef din centrală Nicolae Burac, maistrul Morar și Nea Ticu, alături de doi vecini, rude cu Arcadi, duceau o discuție nu prea convingătoare, căci toți, unii mai mult, alții mai puțin, erau cam sub imperiul băuturii.”