„Povestea din cartea Cristinei Frumos seamănă cu un labirint narativ cu trasee foarte întortocheate. Ea nu cuprinde doar avatarurile Piei, un personaj surprins în cele mai variate și mai neașteptate forme. Materia ectoplasmatică pe care o întinde textul pare un fel de biografie onirică, adăugată ca o aură deformatoare peste o posibilă (și poate coerentă) viață reală. Din ea s-au tot extras evenimente semnificative din viața unei femei cu o interioritate complexă și simultan cu o uriașă predispoziție la instabilitate. Frazele în cadență scurtă, schimbările subite ale decorului, accesele introspective și abundența amestecată a detaliilor sunt sugerate perfect de o armată de muște care zboară haotic, păstrând, totuși, conturul entropic al unui roi. Iubirea, ratarea și scrisul sunt teme adiacente, ceea ce contează în toate cele șase fragmente prozastice e intensitatea crizei. Abia astfel înțelegem ce e cu Pia și cu lumea ei atât de greu de cuprins într-un singur desen.”

Adrian G. Romila