„Își amintește ea, mama, care i-a spus mereu că, orice ar fi, valoarea triumfă și este răsplătită, prostii motivaționale peste alte prostii, ca să nu zică rahaturi, de faza de după absolvire când ea, șefa de promoție, nu a primit singura bursă pentru doctorat fiindcă mai candida și fata mediocră, dacă nu de-a dreptul proastă, a unui deja pensionat profesor universitar, toți din comisie fuseseră colegi cu acela, sigur că sunt clișee, sigur că așa se mișcă lucrurile, dar de ce regula este să acceptăm nulitățile și să alungăm valorile ca să nu-i deranjeze pe cei dintâi, de ce a trebuit ea să meargă la doctorat tocmai în Anglia și apoi în Suedia, în Germania și iar înapoi în Anglia, ca la o conferință internațională de la București amărâții de la fosta ei facultate să-i propună să participe și ea la concurs pentru un post, avertizând-o, totuși, că se va prezenta și fiica cea mare a aceluiași profesor pensionat, dar încă foarte influent, cum să nu-i aleagă pe cei care au văzut în ea o minte luminată, ba i-a ales fără nicio ezitare și va pleca acolo fără să se mai uite în urmă la țara asta batjocorită de hoți, pomanagii și inculți, tâmpitul ăla de banc are acoperire sută la sută…”

fragment