„Dac-am descifrat bine sensul titlului, Anamtemele lui Vasile Gogea scot din uitare şi restituie spiritului public şi teme, şi idei arhetipale, aparent cunoscute conform doctrinei lui Platon, dar cărora nu le-am acordat totdeauna atenţia cuvenită, deşi ele au o anumită înrâurire în activele conştiinţei noastre metafizice. Şi dacă Platon folosea ca imagine pentru înţelegerea anamnezei şi a cunoaşterii – ca amintirea unei lumi trascendente prin care spiritul nostru a hălăduit înainte de a se întrupa într-un corp material – mitul peşterii, Vasile Gogea ia ca pretext explicativ imaginea lumânării aprinse, care se reflectă într-o oglindă: „Desigur, imaginea reflectată a lumânării nu mai transmite căldura flăcării, poate nici durerea sau bucuria care au fost motivul aprinderii ei. Dar păstrează lumina. Lumina memoriei, într-o lume tot mai înnoptată în amnezie. Aceasta este, într-o formulare poetică, dar cât se poate de exactă, condiţia acestei cărţi. Cu mărturisirea smerită că autorul ei este în câteva pagini şi oglindă şi lumânare.” Cine nu înţelege că o carte, care se motivează dintr-o astfel de mărturie, nu poate fi decât interesantă şi folositoare cititorilor!”

Ionel NECULA