Marele premiu național de literatură elvețiană 2018 decernat Annei Felder, după premiul Schiller acordat pentru întreaga operă în 1998, așeaza în drepturile sale o autoare pe cât de profundă pe atât de discretă. Consacrată încă din 1974 prin publicarea romanului La disdetta la respectabila editură Einaudi din Italia, la sugestia lui Italo Calvino, opera scriitoarei cunoaște o nouă renaștere grație unor tineri cercetători și traducători contemporani.

Scrisul Annei Felder este funciar poetic, fără nicio umbră de afectare sau patos, deseori teatralizant, ca în scena următoare, plasată, ca un cadru generic: Scena era luminată din două părți, poate trei, fiindcă Nabucco și soția lui aprinseseră și ei lumina: era un glob de hârtie japoneză care aproape că atingea pământul, încât aveai impresia că locuiau la trei etaje diferite: prezentatoarea sus, înconjurată de mobile amestecate; soții la primul etaj instalați provizoriu știind că urmau să se mute; bătrânul în umbră, luminat din când în când prin geamurile ușilor de la parter de farurile mașinilor: atunci îi treceau pe față crengile goale ale copacilor de parcă era un pisoi în dungi, un radio în dungi, o natură moartă în dungi.