Un prozator realist, în cea mai bună tradiție ardelenească, este dl. Iuliu-Marius Morariu. Cele opt povestiri pe care le aveți în față sunt instantanee dintr-o lume rurală tradițională, prelungită pe nesimțite în actualitate, înscrisă în scheme sociale solide, cu oameni sculptați în materie tare. Epoca istorică este fundalul, ea se întinde de la Primul război, trecând prin al doilea și comunism până la cel din Ucraina. Dar autorul optează cu finețe să facă din ea doar un fundal foarte discret sugerat, un mediu care să-i permită a observa cu ochi sagace omenescul. Este tot ce îl interesează. O bună piesă de realism clasic are întotdeauna un „nod” epic original, o situație, ea ajunge să semene, în fond, cu o parabolă, pentru că se învelește într-un neformulat înțeles, o „morală” de dincolo de fapte. Așa sunt poveștile autorului nostru. Cătana întoarsă de pe front, bărbat aspru, violent și leneș, care își găsește nevasta crescând un prunc și suferă o transformare, devenind gospodar, și așezat, ocrotindu-și inexplicabil pentru ceilalți soața infidelă și apărând-o de asuprirea mamei soacre, și asta pentru că… iată o astfel de situație nucleu din care crește o umanitate de o nebănuită complexitate.

Christian Crăciun