Existența noastră se află, se știe, sub semnul întâmplărilor, al împrejurărilor, al unor întâlniri și contacte umane, fericite, mirabile uneori. Personal, spiritual reflectând, m‑am bucurat de cunoașterea, apropierea ori colaborarea unor persoane‑personalitați‑opere, devenite, iată, personaje principale, de Carte. O confesiune, de final: mi‑este dor de acești oameni de cultură, de cei de Aici, dar și de cei de Dincolo (care nu vor ști niciodată de ecoul „absenței“ lor). Sper ca, într‑o ficțiune viitoare, Ei și alții, vor deveni ipostaze romanești de prim‑plan, pentru împlinirea unei depoziții autobiografice, pe un(alt) drum, al „licitației îngerilor“. (Autorul)