Istoria Franței primei jumătăți asecolului al XVI-leaeste dominată defigura strălucitoare a Dianei de Poitiers. Viațaeise intersectează cu istoriaregilor Francisc I șiHenric al II-lea de Valois,suverani careauasiguratstatului independența șiintegritatea în planteritorial, înpofidaspiritelorgalante înclinate spre aventura războinică, reflex al unui cavalerism târziu,chiar muribund. (...) Pe Louis de Clermont, senior de Bussy d’Amboise, Alexandre Dumas l-a înfățișatcu talentliterar,dar într-o ipostază vădit cosmetizată, în al său roman Doamna de Monsoreau. A fost un curtean strălucit, un spadasin remarcabil, dar un seducător șiun politician imprudent, de o imprudență care îlva costa viața. Însă,maimult decât atât, întrecerealuiorbitoare și meteorică... Bussy afost,pentrucontemporani, așa cum glăsuieșteepitaful său, „mignonullui Venus șifavoritullui Marte”. (...) Henric al IV-lea reprezintă poate un tip unic de suveran care a intrat triumfător în istoriografie, în legendă și în literatură. Acet suveran francez s-a împodobit în egală măsură cu laurii iubirii și ai gloriei militare, cum poate niciun altrege al Franței n-a făcut-o vreodată. Pe bună dreptate, François Bayrou (fost ministru francez al Educației în 1993),unul dintre prestigioșii săi biografi,originar ca șiHenric din Pirinei, afirma în lucrarea „Henri IV, le roi libre” că numele Margot, Corisande, Gabrielle (doar trei dintre doamnele galante care i-aumarcat existența) au, în traiectoria și destinulpolitic al celebrului suveran, o rezonanță egală ca importanță,cu nume precum Coutras, Arquessau Ivry,locurile unor celebre bătălii victorioase cu forțele catolice, în efortul eroic de pacificare a regatului. (Corneliu ȘENCHEA)