„dar lîngă Tine-i numai bine,
de-aceea - Ți zic neprefăcut,
fie să treacă de la mine
Tot răul ce mi s-a facut!”

Cezar Ivanescu - Poem ascensional

  Cititorul îl reîntîlnește pe același Cezar Ivanescu agitat, polemic, necruțător înainte de toate cu sine însuși, ca să aibă îndreptățirea de a pretinde și altora rigoare maximă și fără rabat în judecarea formelor sensibile, de a aprecia, după normele grele ale destinului scriitoricesc, predispoziția confraților de a se angaja cu toată ființa în aventura fără seamăn a creației de tip genial. Legea de aur se deduce din preceptul moștenit după textele sacre: „Mulți chemați, dar puțini aleși”. Cezar se dorește a fi printre cei din urmă. Și chiar este (!) daca i se identifcă semnele și „rănile”. Nu trebuie să ne neliniștească, prin urmare, cuvintele grele, cu rost în fond si cu hotărîrea omului, la adresa impostorilor, a criticilor de ocazie, a meseriașilor de duzină. Pe corabia argonauților, mulți s-au încumetat să urce la plecare, dar puțini s-au învrednicit să poarte cununa de legendă la întoarcere. Urcușul pe scara lui Iacob, pînă la întîlnirea cu lumina, cu îngerii și cu poezia adevarată, nu-i deschis oricui.

Petru Ursache