Dl. Octavian Simion este unul dintre designerii redutabili pe care i-a dat Școala Superioară de Design de la Cluj și care, prin activitatea sa în domeniu, a confirmat întotdeauna ca exponent de top al generaţiei sale.
Ideea de design și tehnologie, relaţia dintre cele două, este astăzi familiară și creează iluzia că este și înţeleasă. Subiectul lucrării de faţă devine din acest motiv inspirat și provocator totodată. Cheia structurală a lucrării este menţionată în introducere ca fi ind tratarea specificului uman în cadrul defi niţiei ca homo faber și tratarea designului ca forma excelentă a înclinaţiei de-a construi unelte și a le rafi na estetic. Astfel lucrarea extinde înţelesul noţiunii de design – astăzi legată de industrie – și îl defi nește ca o continuă aplicare a inteligenţei abstracte a omului în lumea materială prin inteligenţa aplicată.
Între homo sapiens și homo faber întotdeauna s-a aflat și se va afla homo aestheticus, astfel la fel de bine putem nuanţa ideea conform căreia între artă și meșteșug se va afla Designul, arta supremă a frumosului utilitar și, în egală măsură, antidot profilactic împotriva urâtului de serie.
Aflat într-o conjunctură permanentă și fericită a artelor vizuale cu știinţele exacte, cu mariajul sublim între estetică și funcţionalitate aplicată, Designul este și va fi întotdeauna un factor major al progresului unei societăţi și barometrul ei cel mai critic de civilizaţie. Designul este creator de cultură, aidoma tehnologiei și, deopotrivă, componentă a acesteia. În cele din urmă, un simptom cultural într-o partitură armonică și consonantă cu vremea și cu vremurile, tranzitorii și mereu în schimbare. Designul ca ritual zilnic și exerciţiu cotidian de mentalitate, prin moșteniri promovate ale tradiţiei, ale unor bune practici și ca refl exie a unei normalităţi se vrea a fi punctul de fugă ce converge spre nevoile fi rești ale stăpânului suprem, Beneficiarul. (Prof. univ. Dr. Cristian Cheșuţ, designer)